Zi cu ghinion...

Salut! Mă numesc Omidira şi fac parte din familia Lepidopter. Pe mama mea o cheamă Omadira iar pe tatăl meu Omadiru. Am şi un frate, pe care îl cheamă ca pe tata.
18 aprilie
Astăzi la şcoală, domnul Fluturescu ne-a învăţat cum să ne facem un cocon. El este deja fluture şi ştie cum e să fii cocon. După şcoală, am încercat să merg acasă împreună cu Melcila, prietena mea melc. N-a mers, deoarece Melcila a lăsat în urma ei o dâră de lipici, iar eu m-am lipit în el.
Când în sfârşit am ajuns acasă, am observat că mi-a mâncat cineva frunza. Era păsarea Peseri, care a crezut că pielea pe care mi-am dat-o eu jos pe acea frunză este o omidă adevărată. Acum trebuie să mă urc şi mai sus pe copacul acela.
După ce am luat prânzul, am sărit şi peste plimbarea mea odihnitoare. Mama s-a făcut cocon. Însă nu acesta a fost motivul pentru care nu am putut ieşi la plimbare. Motivul a fost faptul că coconul mamei era fixat în uşă, iar tata cu bunicul s-au chinuit trei ore pentru a o scoate pe mama din uşă.
Şi lecţiile au fost o problemă, deoarece prietena mea melc şi-a făcut temele la mine şi toată după-amiaza mi-am petrecut-o pe tavan. Tavanul a fost cel mai nepotrivit loc pentru făcut lecţiile…
Astăzi, aproape nimic nu a mers bine. Sper că mamei îi este mai bine în cocon, decât îmi este mie ca omidă...

Jurnalul unei omiduţe - Ariadna