N-am fost eu!

Astăzi, după ce ne-am prezentat ultimele lecturi, am continuat exerciţiul de data trecută, cel în care elevii îşi alegeau un personaj, îşi asumau identitatea acestuia şi se prezentau colegilor. De data asta, copiii au fost mult mai deschişi şi mai dezinvolţi, intrând cu uşurinţă în dialog cu colegii şi răspunzând la întrebări cu imaginaţie şi creativitate. Ba chiar am asistat la o confruntare verbală între Sparrow şi Kelsall, cei doi acuzându-se reciproc de trădare... Având mai mult timp la dispoziţie, toţi copiii au participat la exerciţiu, chiar şi cei care participaseră în cadrul întâlnirii anterioare.
Şi uite aşa am ajuns şi la ultima întâlnire pe anul acesta. Dar fiindcă pentru noi nu era un ceas de bilanţ, am decis să ne distrăm! Am ales un joc asemănător celui „aş mânca x portocale”, dar pe care l-am schimbat niţel. Fiecare elev îşi alege un animal preferat şi anunţă alegerea sa. Toţi copiii stau în cerc, doar unul în mijloc, cu un sul de hârtie de flipchart în mână. Jocul a debutat cu întrebarea „Cine a păpat lăpticul?” (poate fi orice altă întrebare); se numeşte un animal, iar copilul aflat în mijloc trebuie să identifice şi să atingă animalul respectiv înainte ca acesta să apuce să dea vina pe alt animal. Adevărul e că ne-am distrat atât de tare, încât copiii nu se mai îndurau să se întoarcă la şcoală. Le-am promis că vom mai repeta jocul cu altă ocazie, însă atunci vom alege nume de personaje în loc de animale.
Întâlnirea s-a încheiat cu schimbul de carte.