Astăzi i-am filmat. Se pare că ei nu au avut niciun fel de inhibiţii, spre deosebire de mine…
Am desfăşurat tot exerciţii recapitulative, de data aceasta pe grupe, fiecare grupă primind o altă sarcină. În felul acesta, ne-a rămas suficient timp şi pentru un joc. Şi cum făcuserăm numai exerciţii vechi, am decis să încercăm un joc nou:
„Niciodată nu am…” Am distribuit fiecărui copil o grămăjoară cu 10 elemente (în lipsă de altceva, le-am dat câte 10 agrafe de birou…). Apoi, pe rând, fiecare copil spunea ceva ce el nu a făcut niciodată, dar bănuia că alţi colegi au făcut. Cei care într-adevăr făcuseră lucrul respectiv îi dădeau colegului câte o agrafă. Când terminau de dat agrafele, ieşeau din joc. Câştiga cel care aduna cele mai multe agrafe.
Jocul a fost atât de incitant, încât au uitat să plece la şcoală. Distractiv a fost şi pentru mine, analizând ce au făcut sau nu au făcut, ce le trece prin cap. De exemplu, un copil, uitând că totuşi nu am oprit camera video, profitând şi de faptul că doamna învăţătoare nu era de faţă, propunea ca enunţ ceva legat de fumat, în vreme ce un altul spunea că el n-a văzut niciodată „un film de groază din ală interzis copiilor sub 18 ani”. În concluzie, jocul îi prinde foarte tare pe copii, este distractiv, dar se pot ivi şi unele probleme, care până la urmă sunt… funny. Distracţie plăcută!
Am desfăşurat tot exerciţii recapitulative, de data aceasta pe grupe, fiecare grupă primind o altă sarcină. În felul acesta, ne-a rămas suficient timp şi pentru un joc. Şi cum făcuserăm numai exerciţii vechi, am decis să încercăm un joc nou: „Niciodată nu am…” Am distribuit fiecărui copil o grămăjoară cu 10 elemente (în lipsă de altceva, le-am dat câte 10 agrafe de birou…). Apoi, pe rând, fiecare copil spunea ceva ce el nu a făcut niciodată, dar bănuia că alţi colegi au făcut. Cei care într-adevăr făcuseră lucrul respectiv îi dădeau colegului câte o agrafă. Când terminau de dat agrafele, ieşeau din joc. Câştiga cel care aduna cele mai multe agrafe. 
Jocul a fost atât de incitant, încât au uitat să plece la şcoală. Distractiv a fost şi pentru mine, analizând ce au făcut sau nu au făcut, ce le trece prin cap. De exemplu, un copil, uitând că totuşi nu am oprit camera video, profitând şi de faptul că doamna învăţătoare nu era de faţă, propunea ca enunţ ceva legat de fumat, în vreme ce un altul spunea că el n-a văzut niciodată „un film de groază din ală interzis copiilor sub 18 ani”. În concluzie, jocul îi prinde foarte tare pe copii, este distractiv, dar se pot ivi şi unele probleme, care până la urmă sunt… funny. Distracţie plăcută!
Un comentariu:
A fost o zi frumoasa, ne-am distrat, si am descoperit cateva din lucrurile pe care le-am si nu le-am facut.
VLAD
Trimiteți un comentariu