Aşa că…

Prima întâlnire din acest an a debutat cu un nou exerciţiu. Pe parcursul activităţilor anterioare, am constatat că elevii au anumite dificultăţi în a identifica, în cadrul unei poveşti, cauzele şi efectele. De asemenea, când li se cere să inventeze o poveste, aceasta este destul de liniară, fără evenimente neprevăzute care să modifice cursul desfăşurării acţiunii. Aşa că astăzi le-am propus un exerciţiu simplu dar, cred eu, util: crearea unor povestioare pe bază de cauză şi efect, folosind excesiv structura „Dar….Aşa că…”. Pentru exemplificare, am început prin a re-povesti „Capra cu trei iezi” pe bază de „Dar….Aşa că…”. Am continuat împreună cu întâmplări din viaţa reală, pentru ca în final elevii să inventeze singuri poveşti cu personaje şi întâmplări fantastice.
Şi fiindcă sfârşisem anul printr-un joc, ne-am gândit să-l începem tot aşa. De data asta am ales un joc nou, de asociere. Un copil alege un cuvânt. Alţi doi copii asociază cuvântului ales alte două cuvinte. Primul copil alege unul dintre cele două cuvinte, urmând ca celui rămas singur să i se asocieze alte două cuvinte. Şi tot aşa. De exemplu, fără a fi sugestionat în vreun fel, primul copil a ales cuvântul carte. Alţi doi copii au asociat cărţii cuvintele litere şi poveşti. Dintre acestea, primul copil (cartea) a ales literele, rămânând ca poveştilor să le fie asociate alte două cuvinte. Nu se cere motivarea asocierilor şi nici motivarea alegerii, dar li se explică elevilor că acestea trebuie să aibă o logică şi o justificare. Este un joc care poate continua la infinit, iar copiii participă cu entuziasm.