Am început cu un joculeţ simplu, de încălzire. Existau pe vremuri, şi cred că mai există încă, jocurile acelea mecanice cu manetă: Fruit Machine. Ei, cam aşa e şi jocul acesta. În loc de fructe poţi adăuga cuvinte, apoi dai click şi acţionezi maneta, cuvintele se învârt iar la un moment dat se opreşte la unul din cuvinte.. Regula noastră era ca fiecare copil, când îi vine rândul, să spună repede un antonim pentru cuvântul la care s-a oprit jocul.
Asta a fost de dezmorţire, urmând apoi variaţiuni pe aceeaşi temă: în locul cuvintelor am scris numele unor personaje cunoscute iar elevii, pe rând, trebuiau să numească povestea, sau să descrie personajul.
Jocul a fost deosebit de distractiv, copiii aşteptând cu nerăbdare să le vină rândul, să vadă ce personaj le va „cădea”. Un plus de farmec adaugă şi faptul că jocul are sonor. Auzi cum se învârteşte rotiţa, iar când se opreşte la unul din cuvinte, se aud urale şi aplauze. Jocul poate fi utilizat în contexte diverse, cu succes garantat la public.
Ca să nu forţăm nota, spre finalul întâlnirii am abordat şi un joc nou. Pe bileţele am scris titlul mai multor poveşti. Pe rând, fiecare copil extrăgea câte un bileţel. Apoi, în 2 minute, trebuia să descrie povestea, fără a folosi însă niciun cuvânt din cele conţinute în titlu. (de exemplu, „Ursul păcălit de vulpe”). După epuizarea timpului, ceilalţi erau puşi în situaţia de a ghici despre ce poveste era vorba. Pentru a adăuga jocului o notă mai specială, inedită, am folosit un cronometru online, care suna când timpul expira.
Introducerea acestor „artificii” informatice i-a stimulat pe copii, le-a trezit interesul şi a dinamizat activitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu