Ce-mi place la tine

Astăzi cred că am reuşit în sfârşit să-i fac pe copii să înţeleagă cu adevărat care e treaba cu mind map-ul. După ce am ascultat şi discutat ultimele lor lecturi, am analizat împreună hărţile personajelor realizate de ei ora trecută. Le-am vizionat pe toate la video-proiector, am subliniat punctele slabe şi le-am corectat împreună. Am insistat din nou pe necesitatea ca această schemă a personajului principal să fie dezvoltată dar şi aerisită iar săgeţile să nu fie trasate la întâmplare.
Am trecut apoi la un exerciţiu prin care am dorit să le demonstrez importanţa întocmirii unui mind map cât mai elocvent. Am printat şi multiplicat unele dintre lucrările lor şi le-am distribuit astfel încât fiecare grup să primească harta unui personaj necunoscut lor. Le-am solicitat apoi să facă în scris o descriere a eroului respectiv pe baza informaţiilor cuprinse în schemă.
Rezultatele au fost cel puţin mulţumitoare. Lucrând în comun, au reuşit să descrie un personaj dintr-o carte pe care nu o citiseră. Redau mai jos una dintre caracterizări:

Boog este eroul cărţii "Open Season. Năzdrăvanii din pădure", scrisă de Kate Egan.
Boog era un urs care avea mulţi prieteni: Beth care era paznic forestier şi care l-a crescut de mic, un ren pe nume Elliot, precum şi animalele din pădure. Ursul avea şi duşmani:vânătorul Shaw. Locuia în Timberline, în Munţii Dinţi-de-Fierăstrău.
El îşi ajuta prietenii la necaz, era curajos, prietenos şi avea o inimă de aur. Dar avea şi defecte: era răsfăţat, pofticios şi credul. Boog era gras, avea colţi imenşi şi gheare ascuţite.
A trecut prin multe peripeţii: a trebuit să-l înfrunte pe vânătorul Shaw, s-a mutat în pădure şi a fost nevoit să suporte sezonul de vânătoare. Era şi cam năzdrăvan: a jefuit magazinul de dulciuri. A făcut însă şi o faptă bună: l-a eliberat pe Elliot.
Scopul lui era să se întoarcă acasă.. pe parcurs, a învăţat că pădurea este casa lui şi a înţeles ce înseamnă cu adevărat prietenii. Eliberându-l pe Elliot, el a dovedit respectul faţă de prieteni.
Vă recomand această carte dacă vă plac animalele şi peripeţiile.
Ca premiu, în timpul rămas am iniţiat şi un joc. Fiecare copil şi-a scris numele pe câte un bileţel, pe care l-au împăturit şi l-au băgat într-o pălărie. Apoi, pe rând, fiecare copil a tras din pălărie un bileţel, având ca sarcină să numească ceva ce apreciază sau admiră la colegul al cărui nume era scris pe bileţel. Scopul jocului este de a evidenţia faptul că fiecare dispune de o calitate sau abilitate pe care altcineva o admiră, că la fiecare putem găsi lucruri de apreciat şi de la oricine putem avea de învăţat. Totodată, jocul poate ajuta la respectul de sine al copiilor timizi sau nesiguri, precum şi la consolidarea relaţiilor dintre colegi, fiecare rămânând cu amintirea faptului că un alt coleg a spus ceva frumos despre el în faţa tuturor.