Zbor!

O zi frumoasă de vară părea a fi după cum arăta cerul de dimineaţă. Roua groasă apăruse pe frunzele verzi de dud, care urmau a fi masa mea copioasă de prânz.
Până atunci, am de lucru: trebuie să fac înviorarea, care presupune călătoria mea anevoioasă pe trunchiul dudului, aşa cum numai eu ştiu, milimetru cu milimetru. Căci aşa am rămas, la acest stadiu de a mă târî.
Dar până la prânz, tot ajung pe creanga cu frunze gustoase! Cu răbdare şi atenţie, ajung unde mi-am dorit, şi trebuie să mă grăbesc, că nori grei se îndreaptă către locul unde îmi iau eu prânzul.
După ce m-am săturat, a început să picure şi vântul s-a intensificat. O adiere mai puternică a făcut ca frunza pe care eram să se desprindă de creangă. Am plutit pe frunză până la un izvor. Asta a fost cea mai frumoasă zi cu zbor din viaţa mea!

Jurnalul unei omiduţe - Corneliu