lecturo-maniacii

Cuvinte fantastice

2009-10-27T23:28:00.002+02:00

Prima întâlnire cu noii maniaci. Sunt 18, de clasa a IV-a, înscrişi la Şcoală după şcoală la acelaşi Colegiu “Ferdinand I” – învăţătoare: dna Anişoara Ţintaru.

După discuţiile introductive, completarea unor chestionare şi prezentarea care există deja pe blog, am trecut direct la jocuri, intenţia mea fiind de a analiza gradul lor de inventivitate, libertatea de creaţie şi de exprimare. Pe tot parcursul activităţii, ne-am jucat cu cuvinte.
Primul exerciţiu iniţiat a fost cel numit “cuvântul fantastic”. Am cerut unui copil să spună un cuvânt la întâmplare, pe care l-am scris la flipchart. Am antrenat copiii în a găsi cât mai multe exemple de cuvinte care încep cu prima literă a cuvântului iniţial, cu aceeaşi silabă, sau care să se sfârşească în acelaşi grup de sunete/litere, rezultând practic nişte rime. Am continuat jocul încercând să creăm versificări, de cele mai multe ori aiuristice dar distractive, cu rimele identificate.După ce ne-am “încălzit” un pic cu acest exerciţiu, am trecut la altul. Am pornit tot de la un cuvânt la întâmplare, scris pe verticală. A se folosi de preferinţă cuvinte scurte, de 4-5 litere. Apoi copiii spun câte un cuvânt care începe cu fiecare literă a cuvântului iniţial (este vorba aşadar de un logogrif dreptunghic). Este de preferat ca participanţii să nu cunoască jocul, pentru a alege cuvinte cât mai diverse, fără legătură între ele. Dacă însă au mai jucat acest joc, aş recomanda ca elevii să propună cuvinte scriindu-le pe bileţele iar organizatorul să tragă la sorţi câte un bileţel pentru fiecare cuvânt. Rezultă aşadar o listă de 4-5 cuvinte diferite. Am cerut apoi copiilor să includă cuvintele respective într-o singură frază. Evident, vom avea o frază destul de ciudată şi absurdă, dar considerată comică de copii. Ei, de aici încolo începe distracţia. Prin întrebări succesive, i-am antrenat pe elevi să explice şi să dezvolte idei din fraza iniţială. Se creionează astfel o poveste absurdă, suprarealistă, fabuloasă, iar copiii inventează, creează, fabulează şi se amuză copios. Eu una am avut chiar dificultăţi în a pune capăt acestui joc. Cu un haz şi o poftă deosebită, copiii realizau tot felul de conexiuni, alăturau şi amestecau, dezvoltau sau alterau, povestea evoluând şi luând mereu turnuri dintre cele mai neaşteptate.

Recomand aceste exerciţii bibliotecarilor, învăţătorilor, profesorilor de română, atunci când doresc să iniţieze un joc al fanteziei cu copiii. Trebuie însă să fie deschişi oricăror absurdităţi şi invenţii ciudate, pentru a se putea distra alături de copii.
Pe parcursul acestei prime întâlniri, am încercat şi alte jocuri cu cuvinte, clasice, precum: fazan, telefonul fără fir, logogriful triunghic.

Lecturo-maniacii II

2009-10-21T20:02:00.002+03:00

O nouă generaţie de lecturo-maniaci se prezintă!

Alexandra, 10 ani
Mie îmi plac foarte mult cărţile care conţin multe informaţii şi descrieri. De asemenea, îmi place să compun texte cu multe expresii frumoase şi poezii amuzante. Îmi plac vacanţele, revistele, muzica şi şcoala. Culorile mele preferate sunt mov şi roz. Îmi plac mult animalele şi nu suport oamenii care le fac rău. Urăsc filmele de groază dar ador comediile.
Am o fire foarte sensibilă şi mă supăr foarte uşor. Îmi plac prieteniile lungi şi locurile unde sunt oameni buni, după care să mă ghidez. Iubesc armonia.

Alexandru, 10 ani
Eu sunt agitat. Îmi place să mă joc pe net şi să vorbesc pe mess cu prietena mea. În timpul liber joc ping-pong – sunt profesionist. Îmi place să citesc la nebunie.

Alin, 10 ani.
Eu sunt bun la pictură, dar nu sunt bun la dans sau la cântat. În timpul liber mă joc la calculator, mă uit la televizor sau o ajut pe mama.

Ana(maria), 10 ani
Îmi place să merg în călătorii. Sunt o fire glumeaţă, sunt sinceră şi îmi place să mi se dea atenţie. Sunt stângace, în zodia Berbecului. Nu-mi place să fiu minţită sau bârfită. Uneori sunt rea cu colegii şi puţin mai iritată (şi fiţoasă). Îmi place foarte tare moda şi să merg la Mall. În timpul liber desenez şi stau pe net.

Andreea, 10 ani
Îmi place să ascult muzică în timpul liber. Culoarea preferată este roşu. Îmi place să călătoresc şi să citesc. Urăsc oamenii enervanţi şi pe cei care vor să profite de mine. Am mulţi prieteni. Îmi place să-mi aranjez părul şi să mă dau cu ojă.

Andrei, 10 ani
Eu sunt bun la română. Îmi place sportul, cel mai mult baschetul. Îmi plac cărţile de groază şi cele ştiinţifico-fantastice. Culoarea mea preferată e galben. Animalele preferate sunt tigrul şi câinele. Îmi place să fac acrobaţii.

Andrei, 9 ani
Îmi place să fac sport, să fiu activ. Îmi place să joc fotbal, bowling, baschet, volei.
Nu-mi place să scriu mult.
Şi nu-mi place că sunt scund.

Cristi, 10 ani
Sunt foarte bun la înot. Sunt de statură mică, dar sunt agil. Învăţ aşa-şi-aşa. Citesc şi mă pasionează cărţile science-fiction, de groază, dar şi cele de amuzament.

Emilia, 9 ani
Eu iubesc muzica pop. Îmi place mult movul şi roşul. Sunt câteodată rea de gură şi rea, dar uneori sunt şi bună. Îmi place şcoala dar urăsc dimineţile în care trebuie să mă trezesc la 6.30 (adică cele în care merg la şcoală). Iubesc căţeluşii mici şi îmi place să le dau nume ciudate. Îmi plac actorii care nu sunt chiar aşa de veseli. Eu sunt născută pe 14 februarie, adică de ziua îndrăgostiţilor, ceea ce eu urăsc foarte mult.

George, 10 ani
Îmi face plăcere că mă aflu aici. Este un loc minunat.
Mie îmi place să mă joc. Sunt înalt şi am ochii căprui.
Şi este şi foarte distractiv locul ăsta. Sunt curios ce vom face.

Ionela, 10 ani
Bună! Eu am ochii albaştri şi părul blond închis. Îmi place să cânt muzică populară şi sunt la club la Maria Şelaru. În timpul liber îmi place să mă distrez cu prietenii, să stau cu familia, să mă uit la televizor, să desenez.

Luiza, 9 ani
Sunt cea mai mică din clasă. Îmi place muzica şi să dansez. Îmi place să desenez iar culoarea mea preferată e portocaliul. Iubesc animalele, în special caii – îmi place să călăresc. Îmi plac jocurile, matematica şi să citesc.
Mi se mai spune şi Lulu.

Mălina, 10 ani
Eu ador muzica, îmi place să cânt şi să dansez. Iubesc animalele şi îmi place desenul. Culorile mele preferate sunt de la roz deschis la mov închis. Am prieteni buni şi îmi place distracţia.
Îmi place şi foarte mult şcoala. Materiile mele preferate sunt româna şi engleza.

Nicoleta, 10 ani
Îmi place să colorez şi să desenez, să creez haine pentru păpuşi, să mă plimb cu trotineta, să fac puzzle. Îmi place româna şi istoria. Îmi plac oamenii sinceri şi nu cei care bârfesc.

Oana, 10 ani
Salut! Eu am ochii căprui, părul şaten şi tenul între alb şi negru. În general sunt o fire veselă şi îmi place să mă joc şi să descopăr lumea. Ador caruselele şi parcurile de distracţie.

Radu, 10 ani
Îmi place să mă distrez cu prietenii şi să ascult muzică. Preferatul meu este Michael Jackson. Îmi plac cărţile fantasy iar cartea mea preferată este „Cronicile Wardstone”. Prefer filmele SF, de acţiune şi comedii. Îmi place foarte mult graffity.

Raluca, 10 ani
Eu sunt în zodia Gemeni. Îmi place să citesc, să călătoresc, să merg la mare. În timpul liber ies afară şi mă joc. La şcoală îmi place româna.
În ultima vreme nu am mai intrat pe mess deoarece am multă treabă.

Vlad, 10 ani
Aş vrea să ştiţi despre mine următoarele lucruri: cânt la chitară şi la pian. În timpul liber ascult muzică, citesc şi mă joc pe calculator. Sunt bun la: tenis, baschet şi skateboarding. Nu mă descurc la ciclism şi fotbal.

Lecturo-maniaci de Bacau...

2009-06-05T10:46:00.000+03:00

Bingo, Ediţia a II-a

2009-06-03T21:33:00.000+03:00

De data asta ştiam cu toţii la ce să ne aşteptăm. Copiii şi-au împărţit responsabilităţile, au citit cu mai multă atenţie textele, iar cei care pierduseră data trecută erau decişi să-şi ia revanşa.
Am stabilit iar ordinea intrării în concurs şi numele echipelor, apoi am trecut direct la joc. Ca să nu mai depăşim timpul destinat întâlnirii, am pregătit doar câte 13 X 4 întrebări. Cărţile înscrise în concurs au fost: Sabia din grotă (Angie Sage), Colţ Alb (J. London), Pongwiffy şi vraja anului (K. Umansky), Nu ţi-ai dori să fii mumie egipteană (D. Stewart), Misterul Ochiului de Smarald (G. Stilton). Câştigători, cu 2.200 de puncte, au fost echipa…
Am încheiat întâlnirea de astăzi, de altfel ultima din proiect, cu o sesiune de impresii. Nu am să le înşir aici ca să nu pară că mă laud, deşi avem cu ce :) Poate că vor mai vizita ei blogul şi vor scrie ce le-a plăcut şi ce nu, şi ce a reprezentat pentru ei, în final, participarea la acest proiect. Ideea ar fi că ei doresc să continuăm întâlnirile şi la anul, deşi vor fi în clasa a V-a…
Despre impresiile mele la final de proiect voi scrie în zilele următoare. Acum trebuie să recunosc faptul că sunt un pic tristă că s-a terminat…

BINGOOO!

2009-05-20T18:12:00.002+03:00

Zi cu mari emoţii! Am stat toată noaptea să parcurg cele 7 cărţi înscrise în concurs, pentru a stabili întrebările. La serviciu, în timpul dimineţii, am scris pe bileţele întrebările şi răspunsurile, le-am decupat şi le-am pus în 7 plicuri, câte unul pentru fiecare titlu de carte. Apoi am făcut tabelele: unul pentru grupe şi punctaj, şi altul pentru a avea o evidenţă din ce cărţi a solicitat întrebări fiecare grupă. Am aranjat apoi sala pentru 4 grupe de câte 5 copii. Am scris regulamentul de joc şi l-am multiplicat pentru fiecare grupă. Şi, bineînţeles, am cumpărat dulciuri ca premii.

Apoi au venit copiii. Am stabilit prin tragere la sorţi ordinea intrării în concurs. Fiecare echipă şi-a ales un nume: Arcebal, Angels of Darkness, Învingătorii, … Le-am explicat regulamentul de joc şi am lămurit eventualele neclarităţi.
Apoi am trecut la joc! Echipele intrau în concurs cu câte 100 de puncte. Pe rând, fiecare echipă alegea mai întâi cartea din care dorea să fie întrebarea şi paria câteva puncte pe răspuns înainte de a afla întrebarea. Apoi, din plicul cu titlul cărţii alese, extrăgeam un bileţel şi citeam întrebarea. Echipa se consulta şi formula un răspuns. Dacă răspunsul era corect, câştigau punctele pariate; dacă era incorect, punctele pariate erau scăzute din cele iniţiale.
Dacă le-a plăcut jocul? Voi ce credeţi? Am avut pregătite câte 20 de întrebări pentru fiecare echipă, deci în total 80 de întrebări din 7 cărţi! Efectiv am uitat, şi unii şi alţii, de timp. Am petrecut 2.30 ore, iar dna învăţătoare, care îi aştepta la şcoală, a venit speriată, neştiind ce s-a întâmplat de întârzie atât de mult! Câştigători au fost cei din echipa ARCEBAL (Ariadna, Elena, Corneliu, Bianca, Alex), care au reuşit să transforme cele 100 de puncte iniţiale în … 5.900 de puncte!

A, cărţile participante au fost: Nu ţi-ai dori să fii bolnav în secolul al XVI-lea (Kathryn Senior), O zi din viaţa unui faraon (Emma Helbrough), Cronicile Spiderwick 2: Ochiul magic (T. Di. Terlizzi), Familia Puhoi. Vecinii (C. Thompson), Amuleta din Insula Vârcolacului (Chris Mould), Cronicile din Narnia: Nepotul magicianului (C.S. Lewis), Casa mea bântuită (Angie Sage).

La final, am stabilit ca peste 2 săptămâni să repetăm jocul, aşa încât am tras din nou la sorţi componenţa echipelor şi am stabilit cărţile înscrise în competiţie, de data aceasta doar 5.

Flashcards

2009-05-06T16:32:00.000+03:00

Astăzi am început seria jocurilor cu …ghicitori. Mă rog, nu ghicitori obişnuite. Am scris pe bileţele numele unor personaje, iar copii extrăgeau din pălărie un bileţel apoi prezentau personajul timp de 1 minut, după care ceilalţi erau puşi în situaţia de a ghici despre cine a fost vorba şi din ce carte face parte.

Am trecut apoi la un nou joc online: Flashcards. E un joc numai bun pentru recapitulări, de tip întrebare-răspuns, la orice materie. Eu l-am folosit pentru verificarea lecturilor. Mai exact, am scris întrebări şi răspunsuri din cărţile împrumutate de-a lungul anului de la mine. Pe ecran apar 2 cărţi de joc, cu faţa în jos. Dai click pe una şi apare întrebarea, cine ştie răspunde, apoi dai click pe a doua carte şi arată răspunsul corect. Mai are rost să spun cât de încântaţi au fost copiii de joc?Pentru data viitoare, adică peste 2 săptămâni, am anunţat un joc nou: BINGO! Prin tragere la sorţi, am împărţit copiii în 4 grupe (câte 5 în grupă) şi am stabilit de comun acord cărţile înscrise în concurs. Au fost alese 7 dintre cele mai citite cărţi incluse în proiectul nostru. Dar mai multe despre concursul nostru data viitoare.

Exerciţii, exerciţii...

2009-04-29T00:10:00.001+03:00

Astăzi, din nu ştiu ce motive, am preferat să facem recapitulări. Mai întâi, am făcut o listă cu câteva din exerciţiile exersate până în prezent. M-am folosit de Fruit Machine, în locul cuvintelor scriind numele copiilor, astfel încât fiecare tip de exerciţiu era rezolvat de cine avea norocul să pice la jocul mecanic. Evident că această recapitulare ne-a luat cea mai mare parte din timpul acordat întâlnirii, dar a fost incitant datorită faptului că exerciţiile au fost diverse şi că nimeni nu ştia dinainte la ce tip de exerciţiu va nimeri.
Şi fiindcă tot eram la recapitulări, nu puteam să sărim peste Mind map. Am împărţit copiii în perechi, le-am dat câte un pix şi o coală de hârtie şi le-am cerut să facă un mind map. Dar de data asta nu pentru un personaj, ci pentru o carte sau o poveste la alegere. Rezolvarea sarcinii trebuia să se încadreze într-un anumit interval de timp (10 min.), folosind în acest sens şi Timer-ul de data trecută. Fiind în joc şi un premiu, copiii s-au mobilizat cu uşurinţă. În final, câştigători au fost desemnate Ioana şi Elena, iar pe locul 2 s-au situat Mircea, Vlad şi Octavian.

Fruit Machine

2009-04-21T23:41:00.000+03:00

Astăzi am fost cu toţii în formă maximă. Şi chiar şi calculatoarele au funcţionat! Aşa încât, după prezentarea ultimelor lecturi, am trecut la jocuri online.
Am început cu un joculeţ simplu, de încălzire. Existau pe vremuri, şi cred că mai există încă, jocurile acelea mecanice cu manetă: Fruit Machine. Ei, cam aşa e şi jocul acesta. În loc de fructe poţi adăuga cuvinte, apoi dai click şi acţionezi maneta, cuvintele se învârt iar la un moment dat se opreşte la unul din cuvinte.. Regula noastră era ca fiecare copil, când îi vine rândul, să spună repede un antonim pentru cuvântul la care s-a oprit jocul.
Asta a fost de dezmorţire, urmând apoi variaţiuni pe aceeaşi temă: în locul cuvintelor am scris numele unor personaje cunoscute iar elevii, pe rând, trebuiau să numească povestea, sau să descrie personajul. Jocul a fost deosebit de distractiv, copiii aşteptând cu nerăbdare să le vină rândul, să vadă ce personaj le va „cădea”. Un plus de farmec adaugă şi faptul că jocul are sonor. Auzi cum se învârteşte rotiţa, iar când se opreşte la unul din cuvinte, se aud urale şi aplauze.
Jocul poate fi utilizat în contexte diverse, cu succes garantat la public.
Ca să nu forţăm nota, spre finalul întâlnirii am abordat şi un joc nou. Pe bileţele am scris titlul mai multor poveşti. Pe rând, fiecare copil extrăgea câte un bileţel. Apoi, în 2 minute, trebuia să descrie povestea, fără a folosi însă niciun cuvânt din cele conţinute în titlu. (de exemplu, „Ursul păcălit de vulpe”). După epuizarea timpului, ceilalţi erau puşi în situaţia de a ghici despre ce poveste era vorba. Pentru a adăuga jocului o notă mai specială, inedită, am folosit un cronometru online, care suna când timpul expira. Introducerea acestor „artificii” informatice i-a stimulat pe copii, le-a trezit interesul şi a dinamizat activitatea.

No comment...

2009-04-08T00:40:00.001+03:00

Zi cu ghinion… Am vrut să încerc nişte jocuri online cu copiii. Dar înainte de a sosi ei, am constatat că nu merge calculatorul conectat la video-proiector. I-am chemat pe colegii analişti programatori, dar nu au reuşit să rezolve problema… Copiii au sosit, colegii lucrau în continuare, intrau, ieşeau… Mi-au adus în final un laptop, dar nu mi-au transferat documentele de pe calculator… Pe scurt, toată tevatura asta a durat cam jumătate de oră … copiii erau agitaţi, eu eram nervoasă… Am ascultat câteva poveşti vânătoreşti şi pescăreşti, şi am reuşit să facem chiar şi un joc, foarte simplu, scopul fiind familiarizarea cu acest nou joc. Însă nu am reuşit să ne mai … redresăm şi să revenim la starea noastră obişnuită din cadrul întâlnirilor. Copiii continuau să se agite iar eu eram prea sâcâită pentru a le face faţă... drept urmare am spus „stop joc” şi am încheiat întâlnirea mai devreme. Aşadar, despre această întâlnire „no comment”…

Păcălici...

2009-03-31T23:29:00.004+03:00

Ziua păcălelilor, o zi pe gustul copiilor. Aşa încât astăzi ne-am jucat din nou. Mai întâi am ascultat prezentările ultimelor lecturi, am discutat apoi despre mincinoşi şi păcălici în literatură: baronul Munhausen, Pinocchio, Păcală şi Tândală, continuând cu prezentarea unor obiceiuri de April Fool Day şi Poisson d`Avril.
Am trecut repejor la jocuri, scopul întâlnirii de astăzi fiind să râdem cât mai mult. Ca să ne facem încălzirea, am început cu un joc gen puzzle cu cuvinte. Fiecare copil a primit câte 3 jetoane de hârtie, fiecare de altă culoare. Pe unul şi-au scris numele, pe al doilea un verb la persoana a III-a singular iar pe al treilea un substantiv comun. Toate jetoanele au fost împăturite, introduse într-o pălărie şi amestecate. Apoi, pe rând, fiecare copil a extras din pălărie câte un bileţel din fiecare culoare, citea cuvintele scrise pe cele 3 bileţele, adăugând prepoziţiile acolo unde se impuneau sau făcând acordul dacă era cazul, rezultând în final o propoziţie hazlie despre unul din colegi.
Al doilea joc a constat într-un mic concurs de minciuni, fiind apreciate cele mai gogonate şi mai creative.
Pentru jocul de final, pregătisem din timp un text care avea 10 spaţii libere, ce urmau a fi completate cu 10 substantive comune. Le-am dat copiilor câte o coală de hârtie cerându-le să scrie fiecare câte 10 substantive comune, după care le-am dat foaia cu textul, rugându-i să completeze spaţiile libere cu cel 10 cuvinte alese anterior. A rezultat o povestioară comică şi aiuristică, demnă de o schiţă Dali, pe care fiecare copil a citit-o cu glas tare, spre hazul general. Pentru exemplificare:

Într-o zi, profitând de vremea frumoasă de afară, mi-am luat capul şi am ieşit la o plimbare. Primul lucru pe care l-am văzut a fost un/o seringă uriaş/uriaşă! Era chiar lângă un/o baron tărcat/tărcată. Apoi, un/o mână foarte mică, purtând un/o vierme enorm/enormă, a trecut pe lângă mine. Am fost atât de surprins, încât nu m-am mai uitat pe unde merg. Aşa că am intrat direct într-un/într-o televizor mare şi pe loc mi-a şi crescut un cucui umflat şi roşu la... bidon. Dar am uitat repede de durere, văzând un/o şoarece uriaş/uriaşă călărind pe un/o nas pitic/pitică! Am râs atât de tare, încât era cât pe ce să-mi cadă boul…

Jocurile de mai sus le-am folosit strict pentru componenta lor comică. Dar, probabil, ar putea fi folosite şi în scopuri mai… serioase. De exemplu, primul joc ar putea fi iniţiat la clasele I şi a II-a, când copiii învaţă să formeze propoziţii, pe când al treilea joc ar putea fi utilizat în clasa a III-a, ca un exerciţiu distractiv în cadrul lecţiilor de învăţare a substantivului.
Ca sarcină pentru următoarea întâlnire, le-am recomandat copiilor să redacteze o scurtă întâmplare pescărească sau vânătorească.

Ce-mi place la tine

2009-03-18T20:31:00.000+02:00

Astăzi cred că am reuşit în sfârşit să-i fac pe copii să înţeleagă cu adevărat care e treaba cu mind map-ul. După ce am ascultat şi discutat ultimele lor lecturi, am analizat împreună hărţile personajelor realizate de ei ora trecută. Le-am vizionat pe toate la video-proiector, am subliniat punctele slabe şi le-am corectat împreună. Am insistat din nou pe necesitatea ca această schemă a personajului principal să fie dezvoltată dar şi aerisită iar săgeţile să nu fie trasate la întâmplare.
Am trecut apoi la un exerciţiu prin care am dorit să le demonstrez importanţa întocmirii unui mind map cât mai elocvent. Am printat şi multiplicat unele dintre lucrările lor şi le-am distribuit astfel încât fiecare grup să primească harta unui personaj necunoscut lor. Le-am solicitat apoi să facă în scris o descriere a eroului respectiv pe baza informaţiilor cuprinse în schemă.
Rezultatele au fost cel puţin mulţumitoare. Lucrând în comun, au reuşit să descrie un personaj dintr-o carte pe care nu o citiseră. Redau mai jos una dintre caracterizări:

Boog este eroul cărţii "Open Season. Năzdrăvanii din pădure", scrisă de Kate Egan.
Boog era un urs care avea mulţi prieteni: Beth care era paznic forestier şi care l-a crescut de mic, un ren pe nume Elliot, precum şi animalele din pădure. Ursul avea şi duşmani:vânătorul Shaw. Locuia în Timberline, în Munţii Dinţi-de-Fierăstrău.
El îşi ajuta prietenii la necaz, era curajos, prietenos şi avea o inimă de aur. Dar avea şi defecte: era răsfăţat, pofticios şi credul. Boog era gras, avea colţi imenşi şi gheare ascuţite.
A trecut prin multe peripeţii: a trebuit să-l înfrunte pe vânătorul Shaw, s-a mutat în pădure şi a fost nevoit să suporte sezonul de vânătoare. Era şi cam năzdrăvan: a jefuit magazinul de dulciuri. A făcut însă şi o faptă bună: l-a eliberat pe Elliot.
Scopul lui era să se întoarcă acasă.. pe parcurs, a învăţat că pădurea este casa lui şi a înţeles ce înseamnă cu adevărat prietenii. Eliberându-l pe Elliot, el a dovedit respectul faţă de prieteni.
Vă recomand această carte dacă vă plac animalele şi peripeţiile.
Ca premiu, în timpul rămas am iniţiat şi un joc. Fiecare copil şi-a scris numele pe câte un bileţel, pe care l-au împăturit şi l-au băgat într-o pălărie. Apoi, pe rând, fiecare copil a tras din pălărie un bileţel, având ca sarcină să numească ceva ce apreciază sau admiră la colegul al cărui nume era scris pe bileţel. Scopul jocului este de a evidenţia faptul că fiecare dispune de o calitate sau abilitate pe care altcineva o admiră, că la fiecare putem găsi lucruri de apreciat şi de la oricine putem avea de învăţat. Totodată, jocul poate ajuta la respectul de sine al copiilor timizi sau nesiguri, precum şi la consolidarea relaţiilor dintre colegi, fiecare rămânând cu amintirea faptului că un alt coleg a spus ceva frumos despre el în faţa tuturor.

Vecinii

2009-03-18T20:28:00.001+02:00

Seria: Famila Puhoi
Autor: Colin Thompson

Toată lumea îşi doreşte vecini buni. Familia Puhoi nu este precum alte familii, în primul rând pentru că este compusă din vrăjitori şi vrăjitoare.
Unii din cei 6 copii ai lui Nerlin şi Mordonna Puhoi au fost făcuţi folosind reţete străvechi şi o baghetă mare, turbo. Cel mai mic dintre copii, Betty, este o fetiţă normală, nu ca familia ei. Ea este tare drăguţă. Însă încercările ei de a face vrăji nu se sfârşesc niciodată după placul ei.
Vecinii din casa de alături ar fi trebuit să se gândească de 10 ori înainte de a deranja o familie de vrăjitori. Dar n-au făcut-o, şi acum vor afla cum îşi tratează familia Puhoi vecinii supărători.

Răpirea broaştelor

2009-03-18T20:23:00.000+02:00

Seria: Araminta Nălucilă
Autor: Angie Sage

Când ceva se rătăceşte în casa Nălucilă, vina cade pe Araminta. Dar, de data asta, Araminta n-are nicio legătură cu dispariţia broaştelor lui Barry Mag, şi de aceea ea este hotărâtă să le găsească.
Desigur, un lucru care nu este foarte uşor de rezolvat, mai ales atunci când are de-a face cu bătrânul nesuferit - domnul Morris, şi cu un rechin periculos. Dar, ajutată de fantoma lui Sir Horace, Araminta nu se dă în lături de la nimic!

Sabia din grotă

2009-03-12T21:16:00.000+02:00

Autor: Angie Sage
Editura: Corint Junior
Ilustrator: Jimmy Pickering

Jimmy Pickering a studiat filmul şi animaţia şi a lucrat pentru Hallmark, Disney şi Universal Studios. A ilustrat numeroase cărţi pentru copii.

În această carte misterioasă, două personaje cam la fel de misterioase încearcă să-i facă lui Sir Horace, o fantomă de 500 de ani, cadoul perfect de ziua lui. Într-o grotă, personajul principal Araminta şi prietena ei Wanda găsesc o sabie magică. Ele trec printr-o grămadă de peripeţii, dar în final reuşesc să ajungă la timp pentru petrecerea surpriză.

Lectura este amuzantă, plină de peripeţii, iar ilustraţiile sunt haioase. Povestirea este interesantă fiindcă nu ştii niciodată ce se va întâmpla în continuare, autorul păstrând un aer de mister. Aş recomanda această carte tuturor copiilor cărora le plac peripeţiile şi aventura.

Eu aş vrea să fiu Sir Horace, pentru că nu orice fantomă are prilejul de a-şi sărbători cea de-a 500a zi de naştere. Mai ales că fetele s-au chinuit mult ca să-l facă fericit.

Dacă nu aveţi un unchi de 500 de ani, mai bine îi luaţi drept cadou de ziua lui o pereche de pantaloni.

Ce ne uneşte

2009-03-11T21:23:00.003+02:00

Astăzi copiii au venit cu „tema” pregătită, aşa încât fiecare a avut ocazia să lucreze pe calculator. I-am îndrumat pe fiecare în parte şi au înţeles cum trebuie făcut un mind map. Totuşi, unii dintre ei se opresc la un stadiu mult prea schematic. Copiii au fost foarte entuziaşti cu privire la acest exerciţiu, cauzele fiind posibilitatea utilizării calculatorului, completarea hărţii online şi promnisiunea că le voi posta pe toate pe blog.

Consider acest exerciţiu deosebit de util, şi m-am convins o dată în plus în seara asta acasă, când i-am propus fiului meu să facă o astfel de hartă a unui personaj. Văzând pe blog ce au făcut copiii din proiect şi arătându-i cît de distractivă este aplicaţia online, a acceptat imediat. I-am dat schema iar el şi l-a ales ca personaj pe Boog, ursul grizlly din Open Season. A lucrat singur, cu mult interes, răsfoind cărticica şi căutând datele necesare. Am fost surprinsă să constat cât de mult a dezvoltat structura dată ca model. La final am intervenit unde a fost cazul, am completat împreună aplicaţia şi ce a iesit puteti vedea mai jos.Fiul meu nu are exerciţiul povestirii, iar dacă i-aş fi cerut să scrie pe o foaie tot ce ştie despre Boog, probabil ar fi scris 2-3 propoziţii, şi asta considerând-o drept o pedeapsă. Rezolvând aceeaşi sarcină, însă sub forma acestui exerciţiu, a lucrat cu multă plăcere iar rezultatele au fost net superioare. În plus, harta creată poate fi ulterior transformată în text, rezultând o prezentare amplă a personajului principal. De altfel, asta mi-am propus să le cer copiilor să facă la următoarea întâlnire.

Revenind la activitatea de azi, am iniţiat şi un joc nou, fără legătură cu lectura. Am format 4 grupe, fiecare grupă având ca sarcină să identifice şi să noteze pe o hârtie A4 cât mai multe lucruri pe care componenţii le au în comun. La început au avut dificultăţi în a găsi lucruri care îi unesc, limitându-se la exemple precum: acelaşi oraş, aceeaşi şcoală, aceeaşi clasă, apartenenţa la grupul lecturo-maniacilor. Pe parcurs însă au devenit mai relaxaţi şi au lărgit sfera de referinţă, unele grupe dând dovadă de umor şi chiar de spirit autocritic. Selectez câteva exemple din listele fiecărei grupe:

Octav, Vlad, Ariadna, Silviu - ne plac(e): dulciurile, artele marţiale, înotul, mersul pe bicicletă sau cu rolele, mess-ul, jocurile pe calculator, cărţile de aventură, Stăpânul Inelelor, Harry Potter, glumele, bancurile, filmele de groază, animalele, istoria, matematica, lectura, ştiinţa; nu ne place uniforma, şcoala, un coleg (nu spunem numele); nu scriem frumos; nu suntem emo.Anca, Patricia, Alecia, Chailah – ne plac(e): cadourile, bijuteriile, moda, florile, dansurile, sporturile, muzica pop, jocurile pe net, să vb pe mess, desenul, filmele, proiectele în comun, animalele cărţile, lectura, TV, să mergem la mall în weekend, să vizităm alte ţări, să mergem la mare; avem în comun culoarea ochilor, coafura, culoarea părului; toate vrem să fim arhitect.

Smaranda, Elena, Ioana, Andra (grupa câştigătoare) – ne plac(e): plimbările, cumpărăturile, moda, magazinele, cadourile, pantofii, parfumurile, oja, petrecerile, ornamentele, şerveţelele, distracţia, jocurile, sportul, atletismul, desenul, lectura, filmele – comedii, muzica, istoria, verdele, roşul şi negrul, pisicile, căţeii, băieţii, florile, exerciţiile, fluturii, să scriem, pizza, covrigii, aventura, înotul, ursuleţii de pluş, cărţile de joc, să vorbim, plimbările, teatrul, scrisul; suntem frumoase, energice, sociabile, generoase, certăreţe, gălăgioase, prietenoase, cheltuitoare.

Adrian, Paul, Corneliu, Alex – ne plac(e): fotbalul, tenisul, artele marţiale, basketul, Manchester United, engleza, istoria, filmele, Stăpânul Inelelor, Piraţii din Caraibe, SF, Jocurile, calculatorul, The West, messenger, pizza, friptura la grătar, bomboanele, cărţile, şcoala; suntem băieţi.Pe lângă faptul că este distractiv, jocul îi face să se cunoască mai bine şi să descopere interese comune, contribuind la consolidarea legăturilor dintre ei.

Mary Poppins şi Casa de Alături

2009-03-04T22:21:00.000+02:00

Autor: P.L. Travels
Editura: RAO
Cartea conţine ilustraţii alb-negru, lecturi recomandate de acelaşi autor şi rezumat pe ultima copertă.

P.L. Travels s-a născut în Queensland, Australia. A crescut aici, în inima ţinutului, iar traiul nu i-a fost uşor, ducând o vioaţă simplă. Primul volum din Mary Poppins a fost publicat în 1934 şi a avut un mare succes. Au mai urmat alte 5 cărţi.

În această lectură interesantă ni se prezintă un personal misterios, pe nume Marz Poppins. Ea are un chip îmbujorat, pe cap poartă o pălărie de culoare trandafirie iar în mână ţine mereu o umbrelă cu mâner în formă de cap de papagal.
Mary Poppins este însoţită întotdeauna de cele două poveri ale ei: Jane şi Michael. Aceste personaje au de-a face cu noua vecină: domnişoara Andrew, sau mai bine Sfânta Teroare. Aceasta trebuia să fie noua vecină de la casa cu fantezii, unde totul era perfect. După un timp, acest musafir nepoftit s-a mutat în casa domnului Banks fiindcă tovarăşul său Luti, un băieţel de vreo 10 anişori, a hotărât să se întoarcă acasă, în Mările Sudului. Iar mulţumită lui Mary, visul său a devenit realitate. Doar toţi au nevoie de o casă! Numai Mary e acasă oriunde s-ar afla.

Povestirea e amuzantă deoarece autorul descrie foarte haios personajele şi aventurile prin care trec.
Eu aş vrea să fiu Mary Poppins, dar nu pentru că ea poate face lucruri pe care alţi oameni ar vrea să le poată face, ci pentru că ea îi ajută pe ceilalţi să-şi îndeplinească visele.
Dacă aş fi fost în locul domnişoarei Andrew, l-aş fi lăsat pe bietul Luti să facă ce vrea el. El nu este un sclav şi nu trebuie tratat aşa.

Mind Map

2009-03-04T15:12:00.005+02:00

Astăzi ne-am axat doar pe mind map. Nu toţi copiii au venit cu ele scrise de acasă, aşa cum trebuia, aşa că nu toţi au apucat să lucreze pe calculator . Dar tot răul spre bine, fiindcă au fost dezamăgiţi că nu au avut voie la calculator decât cei care şi-au făcut tema, aşa încât data viitoare vor veni pregătiţi. Exerciţiul a mers un pic mai greoi decât am crezut. Şi asta probabil din cauză că l-au tratat cu prea multă uşurinţă, crezând că e suficient să tragă săgeţi oriunde găsesc un loc mai liber pe foaie şi de oriunde le vine mai la îndemână. De asemenea, completările au fost făcute din memorie, nu în timpul lecturii, aşa încât nu sunt suficient de detaliate, precum doream eu. Dar data viitoare voi insista din nou pe acest exerciţiu, lucrând cu fiecare copil în parte. Dintre materialele realizate de copii, am ales 3, cele pe care le-am şi ataşat. Nici acestea nu sunt suficient de detaliate, dar sunt bune ca model pentru ceilalţi.

Brainstorming...

2009-02-25T15:43:00.002+02:00

Din nou împreună, după o pauză prelungită.
Astăzi am făcut două exerciţii. Mai întâi, am iniţiat un brainstorming având ca temă tocmai titlul proiectului nostru. După o scurtă simulare orală, le-am distribuit, pe grupe, câte o coală A3, cerându-le să scrie pe ea tot ce le trece prin cap când se gândesc la „lecturo-maniaci” sau „lectură”. Fiecare grupă şi-a prezentat apoi rezultatele. Scopul final a fost realizarea acestui afiş:
Pe parcursul celei de-a doua activităţi am încercat să-i iniţiez pe copii în tehnica de constituire a unei „mind map” şi de aplicare a acesteia pentru evidenţierea tuturor caracteristicilor unui personaj. De-a lungul prezentărilor şi exerciţiilor, am constatat că elevii au unele dificultăţi în a descrie cât mai detaliat un personaj. Am propus aşadar crearea unei mind map care să fie completată de copii pe măsură ce citesc o carte, încercând să-i motivez pe de o parte prin aspectul schematic al produsului, iar pe de altă parte prin utilizarea calculatorului şi desfăşurarea sub formă de joc (după ce vor completa schema acasă în timpul lecturii, la următoarea întâlnire fiecare va completa o mind map online, care va fi ulterior printată şi adăugată pe pagina lor). Ce va ieşi, vom vedea data viitoare.

Suntem vedete!

2009-01-30T22:30:00.003+02:00

Dragi maniaci mai mici, după cum vă promisesem, iată că de acum înainte ne văd şi alţii! Cele de mai jos sunt adresele a două bloguri vizitate de bibliotecari din toată ţara.

http://proiectabr.wordpress.com/2009/01/25/lecturo-maniaci-de-bacau/

http://prolibro.wordpress.com/2009/01/23/blogul-oanei/

Să sperăm că cei care vor vizita blogul nostru ne vor împărtăşi impresiile lor, cu bune şi cu rele.

Eu niciodată n-am...

2009-01-28T15:41:00.002+02:00

Astăzi i-am filmat. Se pare că ei nu au avut niciun fel de inhibiţii, spre deosebire de mine… Am desfăşurat tot exerciţii recapitulative, de data aceasta pe grupe, fiecare grupă primind o altă sarcină. În felul acesta, ne-a rămas suficient timp şi pentru un joc. Şi cum făcuserăm numai exerciţii vechi, am decis să încercăm un joc nou: „Niciodată nu am…” Am distribuit fiecărui copil o grămăjoară cu 10 elemente (în lipsă de altceva, le-am dat câte 10 agrafe de birou…). Apoi, pe rând, fiecare copil spunea ceva ce el nu a făcut niciodată, dar bănuia că alţi colegi au făcut. Cei care într-adevăr făcuseră lucrul respectiv îi dădeau colegului câte o agrafă. Când terminau de dat agrafele, ieşeau din joc. Câştiga cel care aduna cele mai multe agrafe. Jocul a fost atât de incitant, încât au uitat să plece la şcoală. Distractiv a fost şi pentru mine, analizând ce au făcut sau nu au făcut, ce le trece prin cap. De exemplu, un copil, uitând că totuşi nu am oprit camera video, profitând şi de faptul că doamna învăţătoare nu era de faţă, propunea ca enunţ ceva legat de fumat, în vreme ce un altul spunea că el n-a văzut niciodată „un film de groază din ală interzis copiilor sub 18 ani”. În concluzie, jocul îi prinde foarte tare pe copii, este distractiv, dar se pot ivi şi unele probleme, care până la urmă sunt… funny. Distracţie plăcută!

Recapitulări, recapitulări...

2009-01-21T15:37:00.002+02:00

Fiind luna de sfârşit de semestru şcolar, am dorit să recapitulăm puţin tipurile de activităţi desfăşurate până acum. Aşa încât, după ce am ascultat prezentările ultimelor lecturi, am iniţiat o serie de exerciţii binecunoscute copiilor. Am început cu exerciţii de descoperire a unei cărţi noi, precum identificarea punctului comun într-un teanc de cărţi sau cuplarea unor fragmente cu titlul capitolelor din care provin. Am acordat mai mult timp exerciţiilor de stimulare a imaginaţiei, utilizând sau nu un suport: crearea unei poveşti după imagini, „ghicirea” poveştii după tabla de materii a unei cărţi, povestea-ştafetă, exerciţiul cu „dar…aşa că…” Dintre exerciţiile de aprofundare, am ales jocul de rol: asumarea identităţii unui personaj la alegere şi prezentarea acestuia.În final, copiii au avut de completat şi un chestionar, care va fi postat pe pagina fiecărui maniac.

Aşa că…

2009-01-14T12:30:00.000+02:00

Prima întâlnire din acest an a debutat cu un nou exerciţiu. Pe parcursul activităţilor anterioare, am constatat că elevii au anumite dificultăţi în a identifica, în cadrul unei poveşti, cauzele şi efectele. De asemenea, când li se cere să inventeze o poveste, aceasta este destul de liniară, fără evenimente neprevăzute care să modifice cursul desfăşurării acţiunii. Aşa că astăzi le-am propus un exerciţiu simplu dar, cred eu, util: crearea unor povestioare pe bază de cauză şi efect, folosind excesiv structura „Dar….Aşa că…”. Pentru exemplificare, am început prin a re-povesti „Capra cu trei iezi” pe bază de „Dar….Aşa că…”. Am continuat împreună cu întâmplări din viaţa reală, pentru ca în final elevii să inventeze singuri poveşti cu personaje şi întâmplări fantastice.
Şi fiindcă sfârşisem anul printr-un joc, ne-am gândit să-l începem tot aşa. De data asta am ales un joc nou, de asociere. Un copil alege un cuvânt. Alţi doi copii asociază cuvântului ales alte două cuvinte. Primul copil alege unul dintre cele două cuvinte, urmând ca celui rămas singur să i se asocieze alte două cuvinte. Şi tot aşa. De exemplu, fără a fi sugestionat în vreun fel, primul copil a ales cuvântul carte. Alţi doi copii au asociat cărţii cuvintele litere şi poveşti. Dintre acestea, primul copil (cartea) a ales literele, rămânând ca poveştilor să le fie asociate alte două cuvinte. Nu se cere motivarea asocierilor şi nici motivarea alegerii, dar li se explică elevilor că acestea trebuie să aibă o logică şi o justificare. Este un joc care poate continua la infinit, iar copiii participă cu entuziasm.

Nu ţi-ai dori să fii bolnav în secolul al XVI-lea

2008-12-20T22:23:00.001+02:00

Autor: Kathryn Senior
Ilustraţii: David Antram
Editura: Curtea Veche

În carte sunt descrise câteva boli din secolul al XVI-lea, precum: ciumă, scorbut, scrofulă, lepră, dar şi răul de mare.

Cartea este informativă şi amuzantă, deoarece are ilustraţii haioase. Această enciclopedie pentru copii încearcă să te facă să-ţi imaginezi că eşti bărbier-chirurg şi că trebuie să tratezi diverse boli din perioada Dinastiei Tudorilor (1485-1603).

Eu aş recomanda această carte celor care vor să se informeze într-un mod plăcut şi celor cărora le plac desenele comice.
Nu mi-ar fi plăcut să trăiesc în acele vremuri deoarece bolile nu prea se tratau.

Sabia din grotă

2008-12-18T15:06:00.003+02:00

Autor: Angie Sage
Editura: Corint Junior

Cartea face parte din seria Araminta Nălucilă, este ilustrată şi are o scurtă prezentare pe ultima copertă, precum şi lecturi recomandate de acelaşi autor şi din aceeaşi colecţie.

Personajul principal este Araminta, la care se adaugă: Wanda, Edmund, mătuşa Tabby, unchiul Drak, Sir Horace, bătrânul Morris, Brenda, Liliac Mare.
Acţiunea se petrece acasă la familia Nălucilă, cu două zile înainte ca Sir Horace să împlinească 500 de ani. În text este vorba de o sabie, cadoul perfect pentru aniversarea lui Sir Horace. Această sabie se găseşte într-una din numeroasele grote situate pe plaja din apropierea ciupercăriei.
Araminta şi Wanda intră în tunelele secrete de sub casa lor, folosite în trecut de contrabandişti, şi se rătăcesc. La un moment dat găsesc sabia, dar se blochează în grotă. Fantoma Edmund le ajută pe cele două fete să iasă din grotă înainte ca apa să le înece iar ele să se transforme în fantome, în acelaşi loc unde el şi Sir Horace au devenit fantome mai demult.

Faptul că are multă aventură face cartea cu adevărat minunată. O consider amuzantă, deoarece personajelor li se întâmplă uneori lucruri foarte comice. Cel mai mult mi-a plăcut fragmentul în care mătuşa Tabby sapă cu lopata un tunel prin răhăţeii de liliac ai unchiului Drak.

Aş vrea să semăn cu Araminta, deoarece este tot timpul pregătită, are multă răbdare şi îi place aventura.
Lecţia de viaţă desprinsă din text este că, dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, nu trebuie să renunţi mulţumindu-te cu ce ai găsit până atunci sau să renunţi din motive neînsemnate, ci să cauţi până vei găsi acel ceva.

Aş recomanda această carte şi altor colegi deoarece mie mi-a plăcut cel mai mult din toate cărţile pe care le-am citit şi, cunoscându-i, ştiu că multora le plac cărţile de aventură.

N-am fost eu!

2008-12-17T15:52:00.001+02:00

Astăzi, după ce ne-am prezentat ultimele lecturi, am continuat exerciţiul de data trecută, cel în care elevii îşi alegeau un personaj, îşi asumau identitatea acestuia şi se prezentau colegilor. De data asta, copiii au fost mult mai deschişi şi mai dezinvolţi, intrând cu uşurinţă în dialog cu colegii şi răspunzând la întrebări cu imaginaţie şi creativitate. Ba chiar am asistat la o confruntare verbală între Sparrow şi Kelsall, cei doi acuzându-se reciproc de trădare... Având mai mult timp la dispoziţie, toţi copiii au participat la exerciţiu, chiar şi cei care participaseră în cadrul întâlnirii anterioare.
Şi uite aşa am ajuns şi la ultima întâlnire pe anul acesta. Dar fiindcă pentru noi nu era un ceas de bilanţ, am decis să ne distrăm! Am ales un joc asemănător celui „aş mânca x portocale”, dar pe care l-am schimbat niţel. Fiecare elev îşi alege un animal preferat şi anunţă alegerea sa. Toţi copiii stau în cerc, doar unul în mijloc, cu un sul de hârtie de flipchart în mână. Jocul a debutat cu întrebarea „Cine a păpat lăpticul?” (poate fi orice altă întrebare); se numeşte un animal, iar copilul aflat în mijloc trebuie să identifice şi să atingă animalul respectiv înainte ca acesta să apuce să dea vina pe alt animal. Adevărul e că ne-am distrat atât de tare, încât copiii nu se mai îndurau să se întoarcă la şcoală. Le-am promis că vom mai repeta jocul cu altă ocazie, însă atunci vom alege nume de personaje în loc de animale.
Întâlnirea s-a încheiat cu schimbul de carte.

Galionul motanilor piraţi

2008-12-12T21:15:00.001+02:00

Cartea Galionul motanilor piraţi, scrisă de Geronimo Silton, face parte din colecţia Aventuri şoriceşti şi este editată de RAO.

În această a doua parte, aventurierul Geronimo împreună cu sora sa Tea, nepotul Benjamin şi vărul Capcană, pornesc într-o aventură cu balonul spre un galion de argint. Ei cad prizonieri în mâinile piraţilor-pisici, dar reuşesc în cele din urmă să evadeze datorită ambuscadei create de eroul nostru, Geronimo. Ca urmare pisicile s-au înecat iar şoriceii au ajuns acasă cu galionul, devenind celebri.

Mă numesc....

2008-12-03T14:01:00.004+02:00

Copiii par din ce în ce mai interesaţi de activităţile din proiect. Probabil un merit semnificativ îl are şi dna învăţătoare care, bănuiesc, îi stimulează la clasă să se implice în pregătirea pentru întâlnirea viitoare. Aşa îmi explic faptul că vin tot mai mulţi pregătiţi. Sau să fie şi datorită faptului că ne vedem la 2 săptămâni?... Oricum, sunt tot mai mulţumită de cum decurg lucrurile.
Citesc toţi, fiecare în ritmul lui, şi doresc să împărtăşească impresiile despre lecturile lor. Desigur, încă nu ştiu cum să o facă, pe ce să insiste, cum să incite curiozitatea colegilor, iar prezentările lor sunt cam…subţirele. Însă par a fi pe drumul cel bun şi, cel mai important este faptul că îşi dau silinţa, pun pasiune şi plăcere în ceea ce fac. Am început şi această întâlnire cu prezentarea lecturilor, o mare parte a timpului alocat activităţii noastre trecând astfel datorită numărului mare de copii dornici să împărtăşească colegilor din aventurile trăite prin intermediul lecturii.

Am continuat cu un joc, pe care din păcate nu am reuşit să-l terminăm, aşa că ne-am propus să-l reluăm cu ocazia următoarei activităţi. I-am anunţat pe elevi că, de data asta, ne vom lipi pe piept nu numele nostru (cum facem la fiecare întâlnire, pentru a-i cunoaşte) ci numele unui personaj dintr-o carte, citită mai recent sau mai demult, fără a le spune ce va urma. După ce fiecare şi-a ales personajul preferat şi şi-a lipit pe hăinuţă numele acestuia, am anunţat sarcina: fiecare trebuie să-şi asume identitatea aleasă şi să se prezinte celorlalţi colegi. La rândul lor, aceştia pot interveni cu întrebări suplimentare, vizând chiar şi aspecte care probabil nu apar în cartea din care a fost ales personajul. La început, nu prea ştiau cum să-şi asume identitatea eroul preferat, şi nici să se prezinte, aşa că a fost nevoie să-i îndrum punând întrebări. Am remarcat de asemenea o oarecare rigiditate în a adresa întrebări precum, şi în a răspunde la întrebările care vizau aspecte ce nu apăreau în carte. Însă pe parcurs şi-au dat drumul, ca urmare a încurajărilor mele permanente de a-şi da frâu liber imaginaţiei şi e a improviza.
Astfel, căpitanul piraţilor, Jack Kelsall, a trebuit să explice de ce a ales să fie pirat şi dacă nu-i e milă de toţi acei marinari pe care îi ucide după ce le pradă corăbiile, iar Araminta Nălucilă a fost nevoită să recunoască public cât de mult suferă fiindcă nu are prieteni şi că ar vrea să se schimbe, dar e cam complicat, având în vedere faptul că e vampir.
A devenit un obicei ca, la fiecare întâlnire să le prezint un pic şi blogul actualizat, un moment foarte special pentru ei. Să vadă munca lor şi poze de la activităţi pe blog îi motivează în mod deosebit, după cum estimasem de altfel.

Casa mea bântuită

2008-11-24T15:16:00.000+02:00

Autor: Angie Sage
Editura: Corint Junior

Cartea este ilustrată, oferă un scurt rezumat pe coperta a IV-a şi o listă cu lecturi recomandate din aceeaşi colecţie. Nu ne sunt oferite informaţii suplimentare despre autor şi ilustrator, nici vocabular explicat.
Personajul principal este Araminta Nălucilă, care este vampir şi locuieşte într-o casă bântuită. În acţiunile sale, Araminta este sprijinită de Unchiul Drak
Personajul negativ este Mătuşa Tabby, care vrea să vândă casa. Araminta trebuie cu orice preţ să o oprească!
Cu ajutorul lui Sir Horace, o armură şi al lui Edmund, o fantomă, Araminta vrea să lanseze o ambuscadă îngrozitoare, care s-ar putea să funcţioneze...

Ei, aşa DA!

2008-11-19T21:22:00.002+02:00

Miercuri, 19 noiembrie, copiii m-au surprins foarte plăcut! Au venit pregătiţi şi dornici să-mi demonstreze de ce sunt în stare. Şi au fost la înălţime! Ca să nu mai pomenesc şi de cutia cu bomboane pe care mi-au oferit-o :-P
Au terminat de citit toate cărţile pe care le împrumutaseră iar în povestirile lor au avut în vedere aspectele discutate anterior. Urmează să încep să postez pe blog „produsele” lor. Din păcate, am rămas mult în urmă la capitolul acesta, fiind preocupată cu organizarea Conferinţei. Dar acum, că am terminat cu asta, voi aduce la zi blogul, chiar dacă, încă, nu „îi voi da drumul în lume”.

Deoarece am preferat să le ofer copiilor cât mai mult timp pentru a-şi prezenta lecturile şi pentru a le aprecia eforturile şi implicarea, ne-a rămas puţin timp pentru alte activităţi. Am desfăşurat doar un joc, tot pe grupe. Am distribuit maniacilor cuprinsul unei cărţi, cerându-le ca, pe baza acestuia, să „re-inventeze” povestea. Surprinzător, cel puţin pentru mine, a fost că cele două grupe de băieţi s-au descurcat mai bine decât grupele fetelor, dovedind mai multă imaginaţie, mai multă libertate de gândire şi o cooperare mai constructivă între membrii grupului. Felicitări!
În final, fiindcă toţi citiseră cărţile împrumutate anterior, am făcut schimb de cărţi. Vor avea la dispoziţie 2 săptămâni pentru a citi cărţile alese.

Nepotul magicianului

2008-11-19T15:12:00.001+02:00

Nepotul magicianului
Autor: Clive Staples Lewis
Editura Rao, Colecţia Rao pentru copiii
Ilustraţii realizate de Pauline Baynes

Personajele principale ale lucrării sunt: Polly, care voia doar să se joace; Digory, care dorea să descopere alte lumi; Regina Jadis, care voia să cucerească lumea noastră; unchiul Andrew, care voia să-i lase pe copii să îi lase pe copii în alte lumi, de unde să nu se mai poată întoarce. Alte personaje sunt reprezentate de: mătuşa Letty , servitoarea, bijutierul, birjarul, Căpşunel, poliţistul..
Mi-a plăcut cartea Nepotul Magicianului deoarece este o carte care combină fantezia şi realul şi fiindcă este scrisă pe înţelesul meu. Îmi mai place şi pentru că are aventură şi, având în vedere că este o combinaţie ce rar o întâlneşti, pot să o recomand cu căldură colegilor mei.

Comme ci, comme ça...

2008-11-12T21:18:00.001+02:00

Ne-am întâlnit miercuri, 12 noiembrie, după o pauză de 2 săptămâni, datorată pe de o parte vacanţei, pe de altă parte Conferinţei mele. Şi trebuie să recunosc că astăzi m-au cam dezamăgit maniacii mei: au uitat acasă ba cărţi, ba fişe, ba desene,… Dar am depăşit curând momentul, cu promisiunea că data viitoare vor fi la înălţime.

Acestea fiind stabilite, am trecut la lucruri serioase, adică la cărţi, elevii împărtăşind din impresiile lor referitoare la ultimele lecturi. Am iniţiat un scurt joc, Lectura-ghicitoare: un elev anunţă titlul unei cărţi citite iar ceilalţi îi adresează întrebări pentru a afla în final dacă sunt interesaţi să citească acea poveste sau nu. Regula e ca subiectul cărţii respective să nu fie povestit, ci ghicit de cei ce adresează întrebări. Am intervenit şi eu în joc, adresând întrebări care vizau aspecte subiective, precum: fragmentul care l-a impresionat cel mai mult, ce ar fi dorit să schimbe în cadrul poveştii, cu ce personaj ar dori să semene, cât timp i-a luat să citească povestea respectivă, când şi-a făcut timp pentru lectură,…
Am trecut apoi la un joc nou: am împărţit copiii în 4 grupe şi le-am dat câte un set de foi xeroxate, cuprinzând tabla de materii a unei cărţi şi un fragment din fiecare capitol. Sarcina lor era să identifice din ce capitol face parte fiecare fragment. Fiind o carte cu 15 capitole, s-a muncit mult în interiorul fiecărei grupe. Dar s-a muncit cu plăcere şi implicare, fiind vorba de o competiţie, dar şi pentru că subiectul cărţii era tare hazliu. În final, grupele câştigătoare au primit mici premii. Mai mulţi elevi si-au manifestat interesul faţă de cartea din care făceau parte fragmentele (Şoarecii lui Graur, de Dick-King Smith).

Am încheiat activitatea cu ceva mai puţin incitant: cum să completezi o fişă de împrumut de la bibliotecă.

În vizită

2008-10-26T09:19:00.001+02:00

Salut! Sunt Sam şi am un an. Familia mea este minunată. Am plecat în vacanţă la bunica. Luată de vânt pe o frunză, ea aterizase tocmai în Paris. Acolo îşi formase un cocon, aşa că ne-a invitat să sărbătorim.
Ajunşi în Paris, bunica ne-a întâmpinat. M-am împrietenit cu un melc parizian. La început nu ne-am prea înţeles, deoarece vorbea franţuzeşte. Dar în timp am învăţat şi eu de la bunica. Am hotărât să-l invităm la ospăţ. Au fost specialităţi franţuzeşti, cum ar fi: salată franţuzească, varză, franţuzească,…
Părinţii au decis să ne mutăm la Paris. Am fost foarte încântat!

În cocon

2008-10-26T09:17:00.002+02:00

Astăzi, 13 mai, după mai multe încercări, am reuşit să mă fac cocon. Îmi ziceam în gând că abia aştept să ies. O să zbor cu bunica şi bunicul în Londra! Dar se pare că trebuie să mai aştept, şi bunicii vor pleca fără mine…
Oooffff, ce trist sunt! Am stat trei săptămâni în cocon şi tot n-am ieşit încă!
Pe 13 iunie am ieşit din cocon şi am plecat cu bunicii în Londra, unde am văzut Big Bang, Palatul Reginei, Tamisa, în care era să mă înec, şi multe altele.

Jurnalul unei omiduţe - Alin

De-ale vieţii

2008-10-26T09:16:00.002+02:00

Salut! Mă numesc Dani şi sunt o omidă. Am 7 zile, merg la şcoală şi am un prieten: John, melcul. Eu şi John ne jucăm împreună în parc, acasă la mine, sau la el.
Azi e luni. La şcoală am învăţat de cine şi de ce să ne ferim. Domnul Edward, profesorul nostru, ne-a spus că trebuie să ne ferim de păsări pentru că ele ne mănâncă, de oameni fiindcă aruncă soluţii chimice în mediul nostru pentru a ne omorî şi de furnici care ne atacă şi ne iau ca hrană pentru ele.
În drum spre casă, ne-am oprit în parc. M-am gândit cât am stat în găoace şi apoi am ieşit la lumina zilei…şi cum uşor-uşor am aflat ce e bine şi ce e rău în mediul în care trăiesc eu, împreună cu alte vieţuitoare…

Jurnalul unei omiduţe - Paul

La joacă

2008-10-26T09:15:00.001+02:00

Bună! Eu sunt o omidă pe nume Omi! Am un frate mai mic, pe care îl cheamă Omiduţă şi cu care mă joc în fiecare zi.
Astăzi adia vântul uşor afară, aşa că ne-am hotărât să ne urcăm în copaci. Ne-am aşezat fiecare pe câte o frunză şi vântul ne legăna până la pământ!
Am întâlnit un melc şi ne-am împrietenit cu el. afară a început să bată vântul mai tare, iar melcul ne-a ascuns în cochilia lui, unde era cald. Eu şi fratele meu am hotărât să-l ducem pe prietenul nostru în casa noastră. Împreună am jucat multe jocuri interesante.
S-a făcut seară, iar melcul trebuia să meargă acasă. Ne-am luat rămas bun, cu gândul să ne mai întâlnim şi mâine.

Jurnalul unei omiduţe - Patricia

Prieteni

2008-10-26T09:13:00.001+02:00

Sunt la ora de Ştiinţe ale naturii şi învăţ cum să îmi fac un cocon când voi fi mare, cum şi ce să mănânc şi cum să-mi aleg prietenii.
Cel mai bun prieten al meu este un melc, fiindcă amândoi mâncăm varză şi în general verdeaţă, amândoi ne târâm şi mergem încet. Dar cel mai mult îmi place că eu pot să mă urc în copaci şi el nu poate. Când jucăm v-aţi ascunselea, eu mă urc în copac pe frunze, iar el nu mă găseşte.
Melcul mă apără de vrăbii şi mă ascunde în cochilia lui. Melcul este un prieten adevărat pentru mine.

Jurnaluil unei omiduţe - Alecia

Zbor!

2008-10-26T09:12:00.001+02:00

O zi frumoasă de vară părea a fi după cum arăta cerul de dimineaţă. Roua groasă apăruse pe frunzele verzi de dud, care urmau a fi masa mea copioasă de prânz.
Până atunci, am de lucru: trebuie să fac înviorarea, care presupune călătoria mea anevoioasă pe trunchiul dudului, aşa cum numai eu ştiu, milimetru cu milimetru. Căci aşa am rămas, la acest stadiu de a mă târî.
Dar până la prânz, tot ajung pe creanga cu frunze gustoase! Cu răbdare şi atenţie, ajung unde mi-am dorit, şi trebuie să mă grăbesc, că nori grei se îndreaptă către locul unde îmi iau eu prânzul.
După ce m-am săturat, a început să picure şi vântul s-a intensificat. O adiere mai puternică a făcut ca frunza pe care eram să se desprindă de creangă. Am plutit pe frunză până la un izvor. Asta a fost cea mai frumoasă zi cu zbor din viaţa mea!

Jurnalul unei omiduţe - Corneliu

Evoluez...

2008-10-26T09:10:00.002+02:00

Mă numesc Omire şi sunt o omidă. De-abia am ieşit din ou. Acum am început să mă mişc şi să mănânc frunze. Au trecut câteva zile şi încep să mănânc mai mult şi să mă îngraş.
În aceste zile, m-am împrietenit cu un melc şi ne-nţelegem foarte bine. Mai trec câteva zile şi începe şi prima zi de şcoală. Eu şi Melcescu mergem împreună la şcoală, cu ghiozdanele în spate. Profesorul nostru, domnul Fluturescu, a fost foarte interesant. El ne-a învăţat de ce să ne ferim când vom avea cocon şi cum ne vom schimba când vom deveni fluturi.
Au mai trecut câteva zile şi m-am trezit într-un cocon. Când am ieşit din el, am văzut că am aripi şi sunt viu-colorat. Am depus câteva ouă şi am plecat mai departe, să-mi trăiesc viaţa ca fluture...

Jurnalul unei omiduţe - Vlad

Metamorfoza

2008-10-25T22:13:00.001+03:00

Sunt o omiduţă. Prietena mea cea mai bună este o frunză cu care vorbesc în fiecare zi. Şi pentru că e mai mare decât mine, mă învaţă lucruri noi în fiecare zi.
La şcoală învăţ cum să mă înfăşor ca să devin fluture şi cum să mă feresc de duşmanii mei, păsările. Mie mereu mi-a plăcut zborul graţios al păsărilor, dar ele nu au vrut să fie prietenele mele. Mă joc cu alţi prieteni ai mei şi ne amuzăm speriind oamenii cu înfăţişarea noastră neplăcută.

Timpul a trecut şi am devenit un fluture frumos, colorat şi graţios, pe care oamenii îl admiră cu plăcere. Am un văr care este fluture de mătase, dar cel mai bine mă înţeleg cu un sticlete care a zburat într-o zi lângă mine. M-am împrietenit cu el fiindcă mi-a povestit despre bunicul meu, pe care îl iubesc şi acum foarte mult, dar care a plecat în zbor într-o zi şi nu s-a mai întors.

La lumina caldă a toamnei, zbor liniştit şi mă gândesc doar la cei dragi mie, la familia mea care mă iubeşte şi pe care şi eu o iubesc foarte mult, şi de asemenea la toţi cei de la care am învăţat despre viaţă...

Jurnalul unei omiduţe - Octav

Diverse

2008-10-25T09:14:00.001+03:00

Numele meu este Omi şi sunt o omidă.
Astăzi la şcoală am învăţat cum să-mi fac cocon, dar şi cum să mă apăr de păsări şi să nu mă apropii de copacii văruiţi.
În fiecare zi, după şcoală, mă joc cu prietenul meu, melcul, dar astăzi a fost altfel: o pasăre flămândă ne-a întrerupt! Dar melcul, ca un bun prieten, m-a apărat şi, cu puţin noroc, am scăpat.
În fiecare seară batem drumul până la copacul vecinului, cel mai rafinat restaurant pentru omizi!Plus că este gratuit!

Jurnalul unei omiduţe - Silviu

Zi de weekend

2008-10-25T09:06:00.001+03:00

Mă numesc Omiduţa, dar prietenii îmi spun Omi. Am o familie extraordinară. Să vi-i prezint: Omo şi Omidana – bunicii mei, Omidea şi Omodi – părinţii mei, Oma sora mai mare şi Ombi fratele meu.
Duminică, 17 mai
Dimineaţa m-am trezit şi îmi era foame. M-am dus afară ca să găsesc o frunză pe care să o savurez pe îndelete. Am găsit-o, era o frunză de cireş, pe care am mâncat-o la micul dejun, iar ca desert am mâncat o frunză de vişin.
Pe la ora 2, a venit prietenul meu, melcul, şi ne-am gândit să mergem la lac, la un picnic. Acolo ne-am întâlnit cu multe omizi, râme şi melci. Ne-am împrietenit cu marea majoritate. Am făcut multe jocuri împreună, dar cel mai mult mi-a plăcut jocul în care am văzut cine merge mai repede: melcii sau omizile. Melcii au câştigat, dar ne vom lua revanşa.
Eram foarte obosiţi! Ne-am făcut un culcuş din frunze şi am adormit. Am visat o livadă de meri, peri, pruni, aguzi... toţi copacii erau înfloriţi. Ei împrăştiau o mireasmă îmbietoare, care mă făcea să mă simt ca în Paradis!

Jurnalul unei omiduţe - Alecia

Zi cu ghinion...

2008-10-25T09:03:00.002+03:00

Salut! Mă numesc Omidira şi fac parte din familia Lepidopter. Pe mama mea o cheamă Omadira iar pe tatăl meu Omadiru. Am şi un frate, pe care îl cheamă ca pe tata.
18 aprilie
Astăzi la şcoală, domnul Fluturescu ne-a învăţat cum să ne facem un cocon. El este deja fluture şi ştie cum e să fii cocon. După şcoală, am încercat să merg acasă împreună cu Melcila, prietena mea melc. N-a mers, deoarece Melcila a lăsat în urma ei o dâră de lipici, iar eu m-am lipit în el.
Când în sfârşit am ajuns acasă, am observat că mi-a mâncat cineva frunza. Era păsarea Peseri, care a crezut că pielea pe care mi-am dat-o eu jos pe acea frunză este o omidă adevărată. Acum trebuie să mă urc şi mai sus pe copacul acela.
După ce am luat prânzul, am sărit şi peste plimbarea mea odihnitoare. Mama s-a făcut cocon. Însă nu acesta a fost motivul pentru care nu am putut ieşi la plimbare. Motivul a fost faptul că coconul mamei era fixat în uşă, iar tata cu bunicul s-au chinuit trei ore pentru a o scoate pe mama din uşă.
Şi lecţiile au fost o problemă, deoarece prietena mea melc şi-a făcut temele la mine şi toată după-amiaza mi-am petrecut-o pe tavan. Tavanul a fost cel mai nepotrivit loc pentru făcut lecţiile…
Astăzi, aproape nimic nu a mers bine. Sper că mamei îi este mai bine în cocon, decât îmi este mie ca omidă...

Jurnalul unei omiduţe - Ariadna

S-a dat liber la cărţi!

2008-10-22T11:44:00.001+03:00

Astăzi, 22 octombrie, a fost o zi plină! Mai întâi, ne-am distrat cu aventuri din viaţa unei omiduţe, inventate de copii. Am trecut apoi la lucruri mai serioase, şi anume la povestirea unor cărţi citite în ultima vreme. Pentru că lucrurile merg destul de greoi şi pentru a-i ajuta să se orienteze şi spre latura subiectivă, personală în povestirea lecturilor, am împărţit 2 tipuri de fişe: Descoperirea structurii unui text şi Descoperirea tematicii unui text.
Am plusat apoi, aruncând în joc câteva teancuri de cărţi nou-nouţe, anunţându-i pe elevi că urmează să intre în competiţie. Pentru primul joc, am format 4 grupe de câte 4-5 elevi, fiecare grupă primind un teanc de cărţi. Le-am explicat apoi că acele cărţi care formează fiecare teanc au câte ceva în comun, cu excepţia uneia, care e intrus. Sarcina lor era aşadar să identifice ce anume au în comun majoritatea, şi care este intrusul. Stimulaţi de ideea de concurs dar şi de curiozitatea de a manipula nişte cărţi noi şi colorate, copiii au dezbătut vreme de 15 minute, în interiorul grupelor, căutând varianta corectă. La final, am avut 3 grupe câştigătoare. Cărţile fuseseră grupate astfel: romane cu eroi întruchipaţi de animale (ex. Babe, de Dick-King Smith), romane prezentând universul copilăriei (ex. Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain), romane de aventuri (ex. Robinson Crusoe, de Daniel Defoe), lucrări de informare (ex. Nu ţi-ai dori să fii gladiator roman).
Am distribuit apoi o altă fişă, intitulată Descoperirea cărţii, pe care elevii, grupaţi câte 2, să o completeze pentru o carte aleasă de ei dintre cele existente pe masă. Elevii au intrat astfel în contact cu informaţiile generale ale unei cărţi: titlu, autor, editură, colecţie, ilustrator, tablă de materii, existenţa unui rezumat sau a unui fragment din carte, a unor recomandări de lectură din acelaşi autor sau din aceeaşi colecţie.

Fiindcă timpul trecuse fără să ne dăm seama, a trebuit să ne oprim aici. Nu înainte de a-i invita pe elevi să-şi aleagă de pe masă o carte pe care ar dori să o citească. A fost momentul în care s-au dovedit nişte adevăraţi lecturo-maniaci! Cu greu am reuşit să temperez lucrurile, fiecare dorind să aleagă câte una din cărţile pe care le răsfoiseră în timpul jocurilor. În final, toţi au plecat cu câte o carte, entuziasmaţi ca de o prăjitură. Să fie cu folos!

S-a spart gheaţa!

2008-10-16T10:18:00.001+03:00

Ieri, 15 octombrie, a avut loc prima întâlnire a Lecturo-maniacilor. Umbrită de ghinioane mai mărunte sau mai mari, dar care în final s-au dovedit benefice. Cu câteva ore înainte de activitate, am fost pusă în situaţia de a regândi şi modifica absolut tot. Inutil să menţionez starea de stress şi emoţiile prin care am trecut. Dar acestea s-au risipit tocmai datorită copiilor din proiect, care au venit foarte deschişi şi dezinhibaţi, veselia şi degajarea lor detensionându-mă curând.

Pot spune că a fost prima mea întâlnire cu aceştia, deşi i-am mai văzut în clasa lor, într-o pauză. Atunci, le-am dat spre completare un chestionar şi i-am rugat să-mi trimită fiecare o scurtă prezentare, cea care apare şi pe acest blog. Acum, am avut ocazia să discutăm mai pe îndelete despre cărţi. Se pare că avem de-a face cu copii pasionaţi de istorie! Am vorbit despre proiect şi despre blog, iar ideea de a publica pe acesta propriile povestiri şi desene i-a entuziasmat. Aştept materialele!

Trecând la activitatea propriu-zisă, le-am propus un joc de creativitate. Am pus pe masă câteva cărţi pentru copii (în engleză) şi i-am incitat să aleagă una şi să-şi imagineze povestea doar pe baza ilustraţiilor, fără să le spun nici măcar titlul cărţii. La început au fost un pic circumspecţi, dar după prima încercare s-au aventurat şi alţii. S-au remarcat: povestea celor 5 răţuşte care au fost crescute şi educate de părinţi, pentru ca în toamnă să plece fiecare „să-şi vadă de viaţa ei”, revenind în anul următor cu propriile familii; aventurile lui Clifford cel bine intenţionat dar care mereu încurca lucrurile; iar Ariadna a primit aplauze pentru povestea ei cu girafa care nu ştia să danseze. Improvizaţiile copiilor, felul lor de a nu se limita strict la imaginea din carte ci de a merge mai departe cu gândul, expresiile folosite şi fineţea de a surprinde şi stările sufleteşti ale eroului poveştii, dovedesc sensibilitate şi imaginaţie. Nu am citit povestea girafei în versiunea originală, dar cu siguranţă nu este mai frumoasă decât cea imaginată de Ariadna.

În a doua parte a activităţii, am vizionat un filmuleţ intitulat „Jurnalul unui păianjen”. Deoarece acesta era în limba engleză, tradusesem din timp replicile, pe care le-am împărţit elevilor ca să le citească pe rând, în timpul derulării filmului. Scopul a fost de a le capta astfel atenţia, fiecare aşteptând să-i vină rândul la citit, şi totodată de a-i implica într-un mod cât mai activ. După ce ne-am distrat împreună cu aventurile păianjenului, am purtat discuţii referitoare la asemănările dintre viaţa de zi cu zi a acestuia şi viaţa unui copil, la ce înseamnă un jurnal şi la ce foloseşte.
După modelul filmului vizionat, am încercat apoi să ne imaginăm cum ar fi viaţa de zi cu zi a unei omizi, în aşteptarea ei de a se transforma în fluture: cum şi-ar ocupa ea timpul, cum s-ar distra, prin ce aventuri ar putea trece,... În final, cu toţii am fost de acord să încercăm să redactăm fiecare câte o filă din jurnalul unei omiduţe, însoţită de un mic desen care să ilustreze ziua respectivă.

Înainte de plecare, copiii s-au arătat încântaţi de ora petrecută împreună şi au cerut adresa blogului, ca să-l poată arăta părinţilor.

O zi ca oricare alta

2008-10-12T21:38:00.001+03:00

Salut! Eu sunt Johnny omida. Pe mama o cheamă Mary iar pe tata Tom. Bunicul meu, Joe, este o omidă experimentată; lucrează deja la cocon.

Astăzi m-am trezit de dimineaţă şi, ca orice omidă, am ieşit afară pentru a savura o frunză mare şi gustoasă. Apoi am plecat la şcoală, unde am învăţat despre animalele care ne vânează. Pe drumul de întoarcere m-am întâlnit cu prietenul meu melcul şi l-am invitat la mine. Ne-am făcut temele împreună, apoi ne-am jucat.

Când s-a lăsat întunericul, m-am culcat. Fusese o zi plină, aşa că am adormit pe loc.

Jurnalul unei omiduţe - Gabi

Lecturo-maniacii se prezintă

2008-09-26T12:56:00.011+03:00

Lecturo-maniacii este un proiect educaţional care îşi propune stimularea lecturii copiilor printr-o serie de activităţi cu caracter ludic. În proiect sunt implicaţi 18 elevi de clasa a IV-a (Colegiul Naţional "Ferdinand I" Bacău, înv. Elena Ţarălungă), coordonaţi de bibl. Oana Jianu.

Proiectul se constituie într-un experiment, la care puteţi fi martori şi parteneri prin intermediul acestui blog. Vom posta aici informări referitoare la activităţile din proiect, fotografii, precum şi produse ale elevilor: desene, fişe de lectură, povestiri, impresii, aşteptând în schimb opinii, sugestii, comentarii.

Dar să facem, mai întâi, cunoştinţă!

Smaranda, 10 ani - îmi place să înot şi să joc baschet. Iubesc foarte mult animalele, preferatele mele fiind pisicile. Zilnic, pisicuţa mea, Mitzura, mă amuză sărind în toate părţile. Cel mai mult îmi doresc să salvez animalele din lume.

Anca, 10 ani - îmi place să fac sport, să rezolv probleme la matematică, să pictez, să citesc poveşti şi legende istorice. În timpul liber, mă plimb cu rolele sau mă joc la calculator. Nu îmi place atunci când nu pot să termin ce am început. Îmi doresc să nu supăr pe nimeni.

Octavian, 10 ani - eu am multe jucării şi cărţi. În timpul liber mă uit la televizor şi mă joc la calculator. În timpul săptămânii, nu pot ieşi afară, dar sâmbăta şi duminica ies la joacă.

Andra, 9 ani - îmi place mult desenul şi sportul, fac parte dintr-un club de karate şi am centura galbenă. Îmi place să ascult muzică, să merg cu bicicleta sau cu rolele, să fac drumeţii. Particip la diferite concursuri de educaţie civică şi desen.

Silviu, 10 ani - mie îmi place să discut şi să mă distrez cu colegii mei, şi să practic sport.

Ionuţ, 10 ani - sunt un copil prietenos şi sociabil. Îmi place să fiu primul la învăţătură şi să progresez în tenis la clubul SCM. Îmi place matematica, limba engleză şi geografia. Îmi doresc să am reuşită în viaţă.

Alin, 10 ani - la şcoală îmi place matematica, istoria şi religia; engleza şi româna mai puţin, dar sunt frumoase şi aceste materii. În timpul liber, îmi place să joc fotbal, să merg cu maşina, să mă joc pe calculator, să mă uit la televizor, să învăţ, să ascult muzică, să înot, să fac sport, să citesc. Din păcate nu am niciun frate şi nicio soră, dar îmi doream foarte mult un frate.

Patricia, 10 ani - sunt o fire veselă şi îmi place foarte mult să dansez. După ce plec de la şcoală, merg la antrenamentele pentru dans, unde învăţăm multe dansuri interesante.

Ariadna, 10 ani - mie îmi plac animalele, plantele, dansul, muzica, desenele în creion, jocurile pe internet. Dintre mâncăruri, cel mai mult îmi plac pizza, pastele cu carne şi aripioarele de pui prăjite. În timpul liber, îmi place să merg la cumpărături de haine, pantofi şi accesorii, să mă joc cu căţeii mei, să invit o colegă la mine acasă şi să ţin un jurnal zilnic. Îmi mai place să mă plimb cu rolele, cu bicicleta, să sar coarda şi să joc fotbal. Când vreau să mă relaxez, mă uit la televizor, vorbesc pe messenger, mă uit la filme sau, dacă e mai târziu, fac o baie caldă. La şcoală, ora mea preferată este lucrul manual şi nu îmi place engleza. În pauză, discut cu colegele mele despre modă şi alte subiecte interesante.

Paul, 10 ani - îmi place să mă joc cu prietenii şi să citesc uneori. La teme mă ajută mama. În weekend mă duc pe afară cu băieţii.

Alecia, 10 ani - Sunt o fire veselă. Îmi place dansul, să pictez şi să mă joc cu animalele. Când este cald afară, mă plimb prin parc cu rolele. La şcoală îmi place matematica, sportul, religia şi pictura. Am participat la multe concursuri şi voi mai participa. Iubesc mult animalele.

Gabi, 10 ani - îmi place să învăţ lucruri despre istorie, să joc fotbal, să discut pe mess, să mă joc pe calculator, să mă plimb cu bicicleta prin centrul oraşului. Ador pizza, pastele cu sos şi mâncarea de la McDonald`s.

Paul, 10 ani - Îmi place să rezolv probleme la matematică şi să fac mult sport: karate, fotbal, baschet. Ciotesc legende şi povestiri istorice, precum şi literatură SF. Ăsta sunt eu!

Mihnea, 9 ani - Timpul liber îl petrec la calculator sau la televizor. În fiecare vineri mă duc la ţară unde mă joc cu verişoara mea sau joc fotbal cu băieţii. La şcoală, îmi place matematica, dar şi româna. Cartea mea preferată e Cum să devii cavaler.

Elena, 11 ani - Materia mea preferată este matematica, dar îmi place mult şi limba română. Ador cărţile, sunt minunate. Dacă îţi place să citeşti, atunci e bine. Îţi poţi crea propria ta lume cu zmei, zâne sau chiar balauri. Depinde de imaginaţia ta. Dacă-ţi doreşti propria ta lume, atunci vino alături de noi la Lecturo-maniacii.

Ioana, 11 ani - . Îmi place limba română şi matematica. De doi ani practic atletismul. Îmi place să cânt şi să dansez. Îmi umplu timpul liber citind sau desenând. Sunt o persoană sociabilă şi prietenoasă. Părerea mea despre mine este următoarea: „Ar trebui să nu mă mai agit aşa tare şi să fiu mai înţelegătoare”.

Alex, 11 ani - Îmi plac jocurile pe calculator şi sportul. Practic tenis, schi şi înot.

Adrian, 11 ani - Îmi place să mă joc pe calculator, să schiez şi să citesc.

Graur

2008-09-11T22:56:00.001+03:00

Mind map realizat de Smaranda

Boog - Open Season

2008-09-11T20:32:00.002+03:00

Mind map realizat de Mihnea

Legolas

2008-09-11T15:08:00.002+03:00

Mind map realizat de Gabi

Gandalf

2008-09-11T15:05:00.002+03:00

Mind map realizat de Paul

Mary Poppins

2008-09-11T15:00:00.002+03:00

Mind map realizat de Elena

Araminta Nălucilă

2008-09-11T14:45:00.002+03:00

Mind map realizat de Andra

Ron Weasley

2008-09-11T14:42:00.003+03:00

Mordonna Puhoi

2008-09-11T00:08:00.000+03:00

Digory

2008-09-10T23:02:00.001+03:00

Geronimo

2008-09-10T23:01:00.001+03:00