După discuţiile introductive, completarea unor chestionare şi prezentarea care există deja pe blog, am trecut direct la jocuri, intenţia mea fiind de a analiza gradul lor de inventivitate, libertatea de creaţie şi de exprimare. Pe tot parcursul activităţii, ne-am jucat cu cuvinte.
Primul exerciţiu iniţiat a fost cel numit “cuvântul fantastic”. Am cerut unui copil să spună un cuvânt la întâmplare, pe care l-am scris la flipchart. Am antrenat copiii în a găsi cât mai multe exemple de cuvinte care încep cu prima literă a cuvântului iniţial, cu aceeaşi silabă, sau care să se sfârşească în acelaşi grup de sunete/litere, rezultând practic nişte rime. Am continuat jocul încercând să creăm versificări, de cele mai multe ori aiuristice dar distractive, cu rimele identificate.
După ce ne-am “încălzit” un pic cu acest exerciţiu, am trecut la altul. Am pornit tot de la un cuvânt la întâmplare, scris pe verticală. A se folosi de preferinţă cuvinte scurte, de 4-5 litere. Apoi copiii spun câte un cuvânt care începe cu fiecare literă a cuvântului iniţial (este vorba aşadar de un logogrif dreptunghic). Este de preferat ca participanţii să nu cunoască jocul, pentru a alege cuvinte cât mai diverse, fără legătură între ele. Dacă însă au mai jucat acest joc, aş recomanda ca elevii să propună cuvinte scriindu-le pe bileţele iar organizatorul să tragă la sorţi câte un bileţel pentru fiecare cuvânt. Rezultă aşadar o listă de 4-5 cuvinte diferite. Am cerut apoi copiilor să includă cuvintele respective într-o singură frază. Evident, vom avea o frază destul de ciudată şi absurdă, dar considerată comică de copii. Ei, de aici încolo începe distracţia. Prin întrebări succesive, i-am antrenat pe elevi să explice şi să dezvolte idei din fraza iniţială. Se creionează astfel o poveste absurdă, suprarealistă, fabuloasă, iar copiii inventează, creează, fabulează şi se amuză copios. Eu una am avut chiar dificultăţi în a pune capăt acestui joc. Cu un haz şi o poftă deosebită, copiii realizau tot felul de conexiuni, alăturau şi amestecau, dezvoltau sau alterau, povestea evoluând şi luând mereu turnuri dintre cele mai neaşteptate.Recomand aceste exerciţii bibliotecarilor, învăţătorilor, profesorilor de română, atunci când doresc să iniţieze un joc al fanteziei cu copiii. Trebuie însă să fie deschişi oricăror absurdităţi şi invenţii ciudate, pentru a se putea distra alături de copii.
Pe parcursul acestei prime întâlniri, am încercat şi alte jocuri cu cuvinte, clasice, precum: fazan, telefonul fără fir, logogriful triunghic.
